Recunoasterea competentei in domeniul Programarii Neuro-Lingvistice este structurata pe patru niveluri: practician (practitioner), maestru (master), formator (trainer), formator de formatori (formator principal/Master Trainer/Fellow Member Trainer). La baza fiecaruia dintre aceste niveluri exista standarde nationale si internationale de certificare/recunoastere.

O prima definire ca domeniu a Programarii Neuro-Lingvistice este cea realizata de Robert Dilts in anul 1976:

Programarea Neuro-Lingvistica a fost dezvoltata ca metodologie si analiza a complexitatii proceselor specifice domeniilor de interventie umana. Se constituie ca o abordare cibernetica, opusa celei cauzale, lineare sau metodelor statistice, utilizand realitatea limbajului si perceptiei in cautarea "diferentei care face diferenta" din domeniul structurarii experientei.

Mai specific:

a) distinctiile pe care oamenii le fac in legatura cu experienta interna (imagini mentale, senzatii, sentimente, dialogul interior etc);

b) strategiile utilizate pentru a da sens propriilor experiente;

c) strategiile folosite pentru a accesa si comunica informatiile receptionate si stocate;

d) cum aceste distinctii si modele pot fi integrate pentru a intelege, dezvolta si contribui la procesele de schimbare, decizie, invatare ... specifice domeniilor de interventie umana.

Fiind un model cibernetic, structura NLP este generativa, beneficiaza de un grad controlat de predictibilitate, ofera alternative la actiuni specifice si poate realiza analiza celor existente. De asemenea NLP poseda ceea ce poate fi denumit "structura deschisa" prin care structura insasi se poate schimba sau dezvolta in concordanta cu propriile cuceriri.

 

In concluzie Programarea Neuro-Lingvistica este un domeniu de sine statator, este stiinta si arta viziunii sistemice intemeiate pe abordarea cibernetica.